Remediile apiterapiei populare

Increderea omului bolnav in natura, in oameni, in stiinta, in medicina, in actul medical si in medic a fost timp de multe veacuri secretul vindecarilor miraculoase.

Remediul natural este el insusi o rezerva de potential biologic care poate stimula si reface capitalul biologic al omului sanatos sau suferind, puterea lui de adaptare si aparare. Activitatea remediului natural trebuie folosita, prin urmare, alaturi de activitatea puternica, precisa, rapida, constanta si perfect controlabila a medicamentului stiintific, devenit de neinlocuit, ca si bisturiul chirurgului.

Din acest motiv, in medicina populara, apiterapia este prezenta mai ales ca o componenta in alcatuirea unor remedii complexe prezentate ca fierturi sau oblojeli de plante medicinale, cu adaosuri de miere sau ceara de albine. Mai rar, acestea sunt recomandate separat ca leacuri, lucru explicabil prin procesul de diferentiere caracteristic progresului la orice nivel.

In arsenalul primitiv terapeutic natural, mierea, fagurii si ceara au fost singurele produse apicole clar folosite. Astfel, se intalnesc "prescriptii" de fagure vechi cu miere, mestecat cate putin in gura, supt si inghitit, "administrat" in potiuni mici dimineata, la pranz si seara, pentru a intari organismul in timp de molime. Ceara de albine era folosita medicinal indeosebi pentru a fi mestecata, curatind si albind dantura si numai rareori pentru a obloji unele rani sau vatamari. Capacelele de fagure au avut un larg uz popular, fiind recomandate in prevenirea bolilor infectioase ale cailor respiratorii sau digestive.

Actiunile fiziologice ale acestor produse nu mai sunt astazi puse la indoiala de nimeni. 

Este foarte important de adaugat ca in medicina populara se stia ca actiunea medicinala a produselor apicole este cu atat mai mare cu cat acestea sunt mai proaspete.

Sursa: Mierea si sanatatea, Dr. Nic. N. Mihailescu, Editura Ceres, Bucuresti, 1977