Afectiuni tratate cu propolis

Cât priveşte efectele terapeutice ale propolisului, primele observaţii şi cercetări au urmărit să explice motivaţia pentru care albinele îl colectează din flora spontană.

S-a constatat că acest preparat este utilizat de albine pentru căptuşirea pereţilor stupului cu un strat lucios şi etanş care evită formarea curenţilor de aer în interior. Astfel se astupă toate crăpăturile din stup, se dezinfectează ramele destinate creşterii puietului şi se acoperă, cu un strat aseptic, corpurile unor dăunători intraţi în stup şi ucişi prin injectarea veninului de la albine.

Stratul de ceară care îmbălsămează cadavrele musafirilor nepoftiţi va feri stupul de infecţii şi va asigura o perfectă igienă a stupului datorită proprietăţilor antibiotice, antibacteriene şi cicatrizante. De altfel, cuvântul „propolis“ derivă din limba greacă şi înseamnă „partea din afara cetăţii“, legat de faptul că această substanţă are rol de pavăză împotriva agresorilor din afară, stupul fiind asemuit cu o adevărată cetate.

Datorită componentelor chimice multiple, propolisul este considerat cel mai preţios produs apicol, cu o mare diversitate de acţiuni terapeutice: bactericide, antiseptice, antivirale, antitoxice, antiparazitare, epitelizante, cicatrizante, antiinflamatoare, diuretice, analgezice, antitumorale, anticanceroase, regeneratoare şi stimulatoare ale sistemului imunitar. Prin aceste proprietăţi intervine pozitiv în ameliorarea şi vindecarea multor afecţiuni maladive, fizice şi psihice.

Acţiunea bactericidă şi bacteriostatică a fost dovedită prin culturi pe diferite bacterii (streptococi, stafilococi, Trichomonas, Klebsiella, Salmonella, Shigella, Proteus, Candida, Helicobacter pilori). Intervine şi în distrugerea unor paraziţi intestinali (Giardia). Prin studii moderne s-a testat sensibilitatea la propolis a circa 80 de microorganisme demonstrând că sunt distruse 21 specii de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite şi 30 tipuri de virusuri. Pentru aceste efecte, propolisul este apreciat ca cel mai puternic medicament antiinfecţios.

De remarcat că propolisul îşi păstrează nealterată capacitatea antimicrobiană spre deosebire de antibioticele de sinteză faţă de care bacteriile dezvoltă o rezistenţă treptată ceea ce face necesară introducerea periodică a unor noi produse. Alte cercetări au dovedit efectele anestezice excepţionale, de 3,5 ori mai mari decât ale cocainei şi de 5,2 ori mai mari decât ale novocainei.

1. Infectii cutanate

In aceste afectiuni, aplicarea propolisului se face sub forma de pomada (unguent) sau sub forma de extract alcoolic.

Un efect favorabil il are aplicarea tratamentului cu propolis in dermatite, eczeme, dermatoze pruriginoase, lupus. Unguentul cu propolis se foloseste in cazurile de acnee, dermite, streptodermite, furuncule, aplicand de 2 ori pe zi un strat de unguent peste tesutul afectat. 

Propolisul sub forma de unguent poseda proprietati ce permit ca el sa fie folosit in practica medicala si in special in fenomenele de iradiatie care apar la bolnavii tratati cu rontgen. Unul dintre simptomele de baza ce insotesc majoritatea bolilor de piele este pruritul, iar combaterea lui, de foarte multe ori, da certitudinea obtinerii unei vindecari. Proprietatile anestezice ale propolisului s-au dovedit utile si in acest caz. Unguentele cu propolis pot fi aplicate cu succes in combaterea pruritului, atat in eczeme, neurodermite. Streptodermiile beneficiaza, in mare masura, de tratamentul cu unguente de acest tip, vindecarea survenind in 3-5 zile.

2. Afectiuni stomatologice

In afectiunile stomatologice, propolisul se foloseste sub forma de solutie de 2-4% in novocaina, mai ales in anesteziile necesare extractiilor dentare. Proprietatile anestezice ale propolisului sunt bine cunoscute. Daca unei solutii de novocaina i se adauga 0.03% extract de propolis, solutia astfel realizata isi mareste puterea de anestezie de cca 14 ori. In plus, prin adaugarea substantelor bactericide pe care le contine propolisul, se inlatura eventualele infectii ce pot aparea dupa extractiile dentare.

Sub forma de solutie alcoolica 4% si sub forma de unguente, propolisul se utilizeaza atat in terapeutica stomatologica curenta cat si in chirurgia si ortopedia stomatologica. De asemenea, cu bune rezultate, se trateaza leziunile mucoasei bucale, stomatite, afte, gingivite si paradontoza.

3. Afectiuni ginecologice

In clinicile unde a fost utilizat propolisul sub forma de unguent a dus la obtinerea de vindecari a eroziunilor de col uterin. Dupa 4-5 zile de la inceperea tratamentului se imbunatateste starea generala a bolnavelor, dispar durerile si se normalizeaza componenta florei vaginale. Cercetarile de pana acum atesta actiunea terapeutica a preparatelor din propolis si in caz de tricomoniaza.

4. Afectiuni post-operatorii

Proprietatile antibacteriene, cicatrizante si anestezice ale propolisului au determinat ca el sa fie intrebuintat cu rezultate excelente in multe clinici, in tratamentul plagilor simple sau complicate, in plagi infractuoase sau atone. Datorita proprietatilor anestezice ce combat durerea, bacteriile sunt distruse, iar epitelizarea se face foarte repede, obtinandu-se o cicatrice normala si supla. In tratamentul plagilor profunde, dupa toaleta mecanica, se recomanda eterul propolizat care, in urma evaporarii imediate a eterului, lasa o pelicula uniforma de propolis pe intreaga suprafata a plagii.

Dincolo de aceste actiuni uimitoare ale propolisului, trebuie sa stii ca mai sunt inca multe altele.

Alte indicaţii terapeutice:

În boli renale şi genitale

• La tratarea prostatei şi a adenomului de prostată se suge propolis brut (câte 5 grame pe zi), timp de 30 de zile.
• În uretrită cronică se utilizează tinctura de propolis (20%), luând câte 40 picături, de două ori pe zi, cu o oră înainte de mese.
• În tumori vezicale, infecţii urinare şi tulburări de menopauză se foloseşte tinctura de propolis (20%), câte 10 picături dimineaţa pe nemâncate, într-o cură de lungă durată, chiar un an de zile.
• În vaginite, leucoree, metrite ulceroase, eroziuni cervicale şi plăgi postoperatorii se foloseşte tinctura de propolis (20%) pentru tamponări zilnice, timp de 10-15 zile consecutiv.

În boli ale cavităţii bucale şi ORL (nas, gât, urechi)

• Propolisul este eficient în gingivite purulente şi sângerânde, stomatită, abcese paradontale, paradontoză incipientă, dureri de dinţi sau după extracţii, faringo-amigdalite, laringite, sinuzite, otită sclerozantă hipoacuzivă, rinite şi ozenă. Se recomandă propolis brut (5-20 g pe zi, mestecat în gură sau sugere), unguent în nas, spray-uri, aerosoli şi gargarisme.
• La otită se aplică tinctura (câte 10 picături de 3 ori pe zi) în urechea bolnavă.

În tratarea viermilor intestinali

• Prezenţa protozoarului Giardia lamblia şi a altor paraziţi intestinali poate fi tratată cu tinctură de propolis (30%) timp de 20 de zile, luând câte 30 picături pe o felie de pâine, de 4 ori pe zi, înainte de mese. După o pauză de 10 zile se reia tratamentul pentru alte 20 de zile.

Boli glandulare

• Guşa tiroidiană endemică se vindecă cu propolis brut (25 g pe zi luat pe nemâncate).

În afecţiunile dermatice

• Propolisul s-a dovedit un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni vechi, eczeme, abcese, tăieturi, arsuri, acnee, coşuri, striviri, degerături, înţepături de insecte, răni provocate de arme de foc precum şi pentru cicatrizarea operaţiilor. Aceste efecte sunt datorate conţinutului bogat în flavonoizi. Se aplică tamponări locale sau comprese cu tincturi de propolis 20% (chiar dacă produce usturimi), precum şi unguent de propolis (20% în vaselină)
• La herpes, furuncule şi ulcere varicoase situate pe gambă se fac comprese zilnice cu tinctură de propolis 20%, folosind un tampon de vată sau pulverizare fină în zona ulcerată. Spre periferia rănii se aplică unguentul de propolis (20% în vaselină) timp de 4-12 săptămâni, până la cicatrizarea şi vindecarea completă.
• La bătături şi negi se aplică, sub formă de pansament, o bucată de propolis topită la foc mic, astfel ca după câteva zile să cadă atât scoarţa rănii, cât şi rădăcina.
• În alopecie se fac frecţii zilnice cu tinctură urmate de masaje energice cu unguent (30%) timp de 10-15 zile.
• În tratarea fisurilor anale şi hemoroizilor se utilizează unguent de propolis cu care se unge zona respectivă de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, astfel ca după circa două săptămâni să dispară durerea, mâncărimea sau sângerarea.
• Tuberculoza pielii se tratează cu alifie salicilată care conţine 50% propolis înlocuită, treptat, cu alifie pură de propolis, aplicată sub leucoplast sau sub hârtie cerată, astfel ca după 1-2 luni să aducă vindecarea.