Compozitia: mierea de faneata, de tei sau musetel.

 

Prepararea: nu este necesara.

 

Administrarea: se administreaza extern in tratamentul ranilor sangerande, aplicandu-se direct pe rana, dupa care se pune o compresa imbibata tot in miere si apoi pansamentul. In aplicatii interne cu alte indicatii se administreaza una pana la trei lingurite pe zi, timp de una pana la trei saptamani.

 

Actiuni terapeutice: in aplicatii externe impiedica infectarea, ajuta la vindecarea ranilor, oprind hemoragia in cateva minute si favorizeaza inchiderea ranilor aproape fara cicatrice. Luata pe cale bucala, are actiune dezinfectanta si calmanta asupra mucoasei tubului digestiv.

 

Indicatii: diversele infectii din gura si gat (zabalute, afte, margaritarel, amigdalite etc.); rani taiate, zdrobite, supurate, diverse leziuni ale mucoaselor, constituie indicatiile aplicarilor externe. Diversele iritatii ale tubului digestiv (dispepsii, gastrite etc.) constituie indicatiile administrarii interne.

 

Actiuni toxice, adverse: nu se cunosc.

 

Contraindicatii: la persoanele intolerante la miere si la cele suferind de diabet zaharat.

 

Conservarea: mierea trebuie pastrata in vase de sticla colorata, ceramica smaltuita sau metal smaltuit, inchise ermetic, la adapost de caldura, lumina, umiditate si surse de contaminare diversa.

 

Termen de valabilitate: mierea isi pierde actiunile terapeutice utile in 6 pana la 12 luni de la scoaterea din stup si extragerea din faguri.

 

 

Sursa: Mierea si sanatatea, Dr. Nic. N. Mihailescu, Editura Ceres, Bucuresti, 1977.